România se pregăteşte pentru reforma vinului din Uniunea Europeană şi va organiza în perioada următoare întâlniri cu patronatele din industria vinului, pentru a vedea modul în care România se va raporta la propunerea de schimbare a acestui sector.

Acest subiect, alături de alte probleme, a fost discutat în cadrul reuniunii de coordonare a poziţiilor pe care România le va adopta în reuniunile la nivel de experţi sau ambasadori din cadrul Consiliului Uniunii Europene. Discuţiile au avut loc la sediul Ministerului Integrării Europene, în după-amiaza zilei de luni, 11 septembrie 2006. Decizia finală privind modul în care va arăta reforma vinului va fi decisă de către statele membre UE, pe baza unei propuneri a Comisiei şi cu consultarea Parlamentului European.

Reforma vinului a fost propusă ca urmare a problemelor dificile cu care se confruntă producătorii de vin comunitari din cauza reducerii consumului de vin în UE (astfel, s-au acumulat stocuri importante de peste 15 mil. hl care reprezintă 8,4% din producţia UE-27), precum şi a presiunii importurilor de pe alte pieţe, în special din America de Sud. Ca urmare, ajutoarele pentru distilarea vinului în alcool au crescut de la an la an şi au fost extinse şi la vinul de calitate, nu doar la cel de masă, atingând circa 0,5 miliarde € în 2005.

În prezent, în Uniunea Europeană, există peste 1,5 milioane de companii producătoare de vinuri. Posibilităţile de stocare sunt în scădere, în timp ce producţia este în creştere, acest lucru ducând la reducerea preţurilor şi veniturilor producătorilor.

Reforma vinului, care se va desfăşura în una sau două etape, îşi propune mai multe obiective:
• creşterea competitivităţii producătorilor europeni de vinuri
• întărirea reputaţiei vinurilor europene
• recâştigarea segmentelor de piaţă
• echilibrarea cererii şi a ofertei
• simplificarea procedurilor în paralel cu păstrarea tradiţiilor în producţia de vinuri
• protejarea dimensiunii sociale şi ecologice a mediului rural
 

În acest moment, există mai multe variante de realizare a reformei vinului:
• menţinerea situaţiei actuale
• orientarea spre plăţi directe (conform reformei Politicii Agricole Comune, iniţiate în 2003)
• liberalizarea totală a sectorului vinului, cu transferarea bugetului spre măsurile de dezvoltare rurală
• reforma radicală, care urmăreşte reducerea suprafeţei plantate cu viţă de vie, inclusiv prin oferirea unor prime de abandon (pentru scoaterea / defrişarea permanentă a unor suprafeţe de viţă-de-vie)
 

Comisia Europeană va face o propunere privind reforma la începutul anului 2007. Cele care vor decide însă cum se va reforma sectorul vinului vor fi statele membre, care vor decide în Consiliu modul de reformă, după ce vor consulta Parlamentul European. Este de aşteptat ca reforma vinului să intre în vigoare în 2008-2009.
 

Reforma vinului este similară celei efectuate în alte sectoare ale politicii agricole comune. În anii ’80, datorită măsurilor de stimulare a producţiei (în special prin susţinerea unor preţuri minime de vânzare a producţiei, indiferent de cererea pieţei), s-a ajuns la supraproducţie (cunoscută şi sub denumirea de „munţii de unt” şi „lacurile de lapte”). Ulterior, Uniunea a încercat limitarea supraproducţiei şi schimbarea modului de subvenţionare a agriculturii, prin orientarea spre plăţile directe (care sunt condiţionate de tipul de producţie şi nu de cantitate), spre dezvoltarea rurală, protecţia mediului şi calitatea produselor. Cea mai radicală reformă este cea din 2003, cunoscută şi sub numele de reforma Fischler.